dex-ai.ro
Resurse lingvistice pentru limba română
Stil:
Cuvânt popular
Pe scurt (Standard)Neverificată
Categorie fundamentală prin care se exprimă succesiunea momentelor, durata fenomenelor și intervalele în care se petrec evenimentele.
Mai pe larg
Timpul este noțiunea prin care înțelegem succesiunea momentelor și durata lucrurilor. Cu ajutorul lui situăm evenimentele în trecut, prezent sau viitor și spunem cât durează o acțiune, o stare ori un proces.
În vorbirea obișnuită, „timp” poate însemna atât intervalul în care se întâmplă ceva, cât și timpul avut la dispoziție pentru a face un lucru. De asemenea, termenul se folosește și pentru a indica o anumită perioadă sau epocă.
Este un cuvânt foarte larg, folosit în multe contexte, de la viața de zi cu zi până la știință, filosofie și gramatică. Sensul exact se înțelege de obicei din context.
Cuvântul zilei
Pe scurt (Standard)Neverificată
Formă verbală a verbului „a acuza”; poate însemna că cineva învinuiește pe altcineva sau, după context, că o persoană resimte ori arată un efect, o stare sau o lipsă.
Mai pe larg
„Acuză” este o formă a verbului „a acuza”, nu un substantiv de sine stătător. În uzul cel mai frecvent, exprimă ideea că o persoană învinuiește pe cineva, susținând că a făcut ceva rău, greșit sau ilegal.
În anumite contexte, verbul „a acuza” poate avea și sensuri mai largi, cum ar fi a manifesta, a resimți sau a arăta o lipsă ori un efect. De aceea, forma „acuză” nu trebuie definită izolat foarte strict fără propoziția în care apare.
Ca interpretare generală și sigură, sensul de bază rămâne cel de a pune o vină în seama cuiva. Pentru o definiție exactă, este util contextul complet al enunțului.
Cuvântul săptămânii
Pe scurt (Standard)Neverificată
Situație, condiție sau fel în care se află cineva ori ceva la un moment dat.
Mai pe larg
Stare înseamnă felul în care se află cineva sau ceva la un anumit moment. Cuvântul poate arăta o condiție fizică, sufletească, materială sau generală: de exemplu, starea unei persoane, a unui obiect, a unei situații.
Se folosește foarte des pentru a descrie o situație temporară sau actuală, nu neapărat ceva permanent. Poate privi sănătatea, dispoziția, funcționarea, ordinea sau nivelul de dezvoltare al unui lucru.
În funcție de context, „stare” poate avea sens foarte larg, de la „stare de sănătate” și „stare de spirit” până la „starea vremii” sau „starea unui drum”. Ideea centrală rămâne aceeași: modul concret în care este sau se prezintă ceva la un moment dat.
Cuvântul lunii
Pe scurt (Standard)Neverificată
Prepoziție care exprimă, în funcție de context, raporturi de loc, direcție, timp, mod sau relație; este folosită și pentru marcarea complementului direct determinat în anumite construcții.
Mai pe larg
„Pe” este, în principal, o prepoziție foarte frecventă în limba română. Ea introduce diferite tipuri de relații între cuvinte: poate arăta locul sau poziția („pe masă”), direcția ori traseul („merge pe drum”), timpul („pe seară”) sau felul în care se desfășoară ceva, în anumite expresii.
De asemenea, „pe” are un rol important în construcția propoziției, pentru că poate marca complementul direct, mai ales când este vorba despre persoane sau despre un obiect determinat: de exemplu, în construcții de tipul „îl văd pe copil”. Sensul exact se stabilește întotdeauna din context, deoarece acest cuvânt are multe întrebuințări gramaticale și uzuale.