Sări la conținut
    substantiv neutru

    Definiție AINeverificată

    Categorie fundamentală prin care se exprimă succesiunea momentelor, durata fenomenelor și intervalele în care se petrec evenimentele.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Ceea ce arată cât durează ceva și în ce moment se întâmplă.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Timpul este felul în care vorbim despre trecut, prezent, viitor și despre cât ține ceva.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Ceva ce tot trece, fie că ești gata sau nu.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Chestia aia care se duce repede când stai bine și greu când aștepți.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    Timpul este noțiunea prin care înțelegem succesiunea momentelor și durata lucrurilor. Cu ajutorul lui situăm evenimentele în trecut, prezent sau viitor și spunem cât durează o acțiune, o stare ori un proces. În vorbirea obișnuită, „timp” poate însemna atât intervalul în care se întâmplă ceva, cât și timpul avut la dispoziție pentru a face un lucru. De asemenea, termenul se folosește și pentru a indica o anumită perioadă sau epocă. Este un cuvânt foarte larg, folosit în multe contexte, de la viața de zi cu zi până la știință, filosofie și gramatică. Sensul exact se înțelege de obicei din context.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    TIMP, (II, V) timpuri, s.n., (III) s.n., (IV) timpi, s.m. I. S.n. Mediu omogen și nedefinit, analog spațiului, în care ne apare succesiunea ireversibilă a fenomenelor. II. S.n. și (înv.) m. 1. Durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz. ✧ Loc. conj. Cât timp... = în toată perioada în care... ✧ Loc. adv. De la un timp sau (rar) dintr-un timp = începând de la un moment dat. Cu timpul = cu încetul, treptat, pe măsură ce trece vremea. La (sau din) timp = la momentul potrivit; până nu este prea târziu. Din timp în timp = la in­ter­vale (mai mari sau mai mici) de timp; din când în când, uneori, câteodată. (În) tot timpul = mereu, întruna. În același timp = simultan; de asemenea. ✧ Expr. E timpul (să...) = a venit momentul (să...). (Toate) la timpul lor = (toate) la mo­men­tul potrivit. A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (și așteptat). ✦ (Înv.) Anotimp. 2. Perioadă determinată istoric; epocă. ✧ Expr. Pe timpuri = demult, odinioară. ✦ (La pl.) Împrejurări. III. S.n. Stare a atmosferei într-o regiune, pe o perioadă dată, deter­minată de ansamblul factorilor meteo­rologici. IV. S.m. și (rar) n. Fiecare dintre fazele sau momentele unei mișcări, ale unei operații, ale unui fenomen, ale unei acțiuni etc. ✦ Fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei mașini termice cu piston, care corespunde unei curse complete a acestuia. Motor în patru timpi. ✦ (Muz.) Fiecare dintre fazele egale care alcătuiesc o măsură; bătaie. V. S.n. Categorie gramaticală specifică verbului, cu ajutorul căreia se exprimă raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referință și momentul în care se petrece acțiunea sau în care este adevărată o anumită stare de lucruri. ✦ Fiecare dintre formele flexionare ale verbului, prin care se exprimă categoria gramaticală a timpului (V). [Pl. și: (rar, IV) timpuri, s.n. (înv., II) timpi, s.m.] — Lat. tempus, -oris.

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro