Sări la conținut
    dexonline.aibeta
    Înapoi

    tipic

    substantiv neutru

    Definiție AINeverificată

    Care este caracteristic unui tip, unei categorii sau unei situații; reprezentativ, obișnuit.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Care arată clar cum este ceva de obicei; specific și obișnuit pentru acel fel de lucru.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Ceva tipic e ceva care se potrivește bine cu felul obișnuit de a fi al unei persoane, al unui grup sau al unei situații.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Exact genul de lucru la care te așteptai: clasic pentru cazul ăla.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Fix cum e de obicei la el, la ei sau în situația aia; nimic surprinzător.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    „Tipic” descrie ceva care este specific, caracteristic sau reprezentativ pentru o anumită persoană, categorie, situație ori perioadă. Se folosește când un lucru arată trăsăturile obișnuite ale acelui tip de realitate. Cuvântul poate avea sens neutru, când indică pur și simplu ceva reprezentativ, dar și o nuanță ușor expresivă în vorbirea curentă, când subliniază că un comportament sau un fapt era de așteptat. De exemplu, se poate spune despre un gest, o reacție sau o întâmplare că este „tipică” atunci când se repetă des sau se potrivește perfect cu un anumit model. În uz, „tipic” poate însemna atât „specific”, cât și „obișnuit” sau „caracteristic”, în funcție de context.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(0)

    1.TIP'IC^1, tipicuri, s. n. 1. Formulă obișnuită, stereotipă; obicei, tradiție, normă, regulă. 2. Carte care cuprinde ansamblul regulilor după care se oficiază slujbele religioase; normă, regulă pentru oficierea serviciului divin. - Din sl. tipikŭ.
    2.T'IPIC^2, -Ă, tipici, -ce, adj. Care distinge, caracterizează o persoană, un obiect, un fenomen etc.; caracteristic, specific. ** (Substantivat, n.) Caracterul a ceea ce este specific; p. restr. totalitatea caracterelor unui fenomen artistic, ale unui personaj literar etc., care exprimă în artă esența realității. - Din fr. typique, lat. typicus.