Sări la conținut
    substantiv neutru

    Definiție AINeverificată

    Particulă discursivă folosită pentru a introduce, relua, explica, opune sau întări ceea ce se spune.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Cuvânt folosit în vorbire ca legi ce spui de ce s-a spus înainte sau ca subliniezi o idee.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Un cuvânt pe care îl pui în vorbire ca continui ideea, răspunzi, explici sau arăți ceva e evident.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Cuvântul care intră primul în propoziție când vrei explici, contrazici sau câștigi o secundă de gândire.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Vorba aia de început care te ajută legi replica, o întorci sau o faci sune mai apăsat.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    Paieste un cuvânt foarte frecvent în vorbirea curentă, folosit mai ales ca particulă discursivă. Nu denumește un obiect sau o acțiune, ci ajută la organizarea spuselor și la exprimarea atitudinii vorbitorului. Se folosește pentru a introduce un răspuns, o explicație, o concluzie, o opoziție ușoară sau o idee considerată evidentă. În funcție de context și de intonație, poate sugera mirare, insistență, justificare, ezitare sau reluarea firului conversației. Este specific mai ales limbii vorbite și dialogului. Sensul exact nu stă în cuvântul singur, ci în felul în care leagă replica de ceea ce s-a spus înainte.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    PAI, paie, s.n. Tip de tulpină simplă, în general fără ramificații și cu internodurile lipsite de măduvă, caracteristic pentru cereale (grâu, orz, orez etc.) și pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) grămadă de asemenea tulpini rămase după treierat. ✧ Expr. Om de paie = om fără personalitate, de care se servește cineva pentru a-și atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecă­toare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocnește (fără a izbucni). A întemeia (ceva) pe paie = a clădi, a realiza (ceva) pe temelii șubrede. (Fam.) Văduvă (sau, rar văduv) de paie = soție sau soț care a rămas o perioadă scurtă de timp fără soț sau, respectiv, fără soție. A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a înrăutăți și mai mult situația (dintre doi adversari); a întărâta, a ațâța pe cei care se ceartă. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ✦ Bucată din această tulpină sau tub subțire din material plastic cu care se sorb unele băuturi. — Lat. palea.

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro