Înapoi
până
Definiție AINeverificată
Standard
Prepoziție și adverb care exprimă limita finală în spațiu, timp, cantitate sau desfășurarea unei acțiuni.
Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.
Simplu
Cuvânt care arată unde, când sau cât ține ceva ori merge ceva, până la un anumit punct.
Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.
Colocvial
Se folosește când vrei să spui că ceva ajunge la o limită: în timp, în loc sau ca întindere.
Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.
Cu umor
Cuvântul care pune semnul de stop: aici, atunci sau atât.
Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.
Argotic
In limbaj urban
Mai pe largNeverificată
„Până” este un cuvânt foarte frecvent folosit pentru a arăta o limită sau un capăt. Poate indica o limită în timp, în spațiu, în cantitate ori în desfășurarea unei acțiuni.
Se folosește când spunem că ceva durează, ajunge sau se întinde până la un anumit punct: de exemplu, până mâine, până aici, până la zece. În multe contexte, marchează ideea de „nu mai departe de” sau „până în momentul în care”.
În limba română, „până” poate avea valoare de prepoziție sau de adverb, în funcție de construcție. Sensul de bază rămâne același: indică limita finală la care se oprește ceva sau față de care se raportează ceva.
Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.
Definiții(0)
Definiții
P'ÂNĂ conj., prep. A. Conj. I. (Introduce propoziții circumstanțiale de timp). 1. (Stabilește un raport de posterioritate, precizând limita până la care se îndeplinește acțiunea din regentă) Greu le-a fost până și-au făcut rost de cărți. 2. (Urmat de o negație, stabilește un raport de anterioritate) Mai înainte ca..., mai înainte de... ** (În locuțiuni, urmat de o negație) Până când. Până ce. 3. Atâta timp cât..., câtă vreme..., cât... * (În locuțiuni) Până când. Până ce. II. (Introduce propoziții circumstanțiale de loc; arată limita, hotarul în spațiu) A mers până unde nu ajunsese nimeni. B. Prep. (Împreună cu adverbe și cu alte prepoziții formează adverbe compuse, locuțiuni, prepoziții). I. (Introduce un complement circumstanțial de timp) Până mâine dimineață să termini lucrarea. * (În prepoziții compuse) Până la. Până în. (Corelativ) Din zori și până-n seară. * Loc. conj. Până când. Până ce. * Loc. adv. Până la urmă = în cele din urmă. Până una-alta = pentru moment, deocamdată. II. (Introduce un complement circumstanțial de loc; urmat de adverbe) Merg pe jos până acasă. * Loc. adv. De colo până colo = din loc în loc, în multe locuri. De sus până jos sau de jos până sus = în întregime, tot. * (În prepoziții compuse) Până la. Până în. III. (Introduce un complement circumstanțial de mod; în prepoziții compuse) S-a înduioșat până la lacrimi. * (În locuțiuni) Până acolo = în asemenea măsură, în asemenea grad. Până și = chiar și. - Lat. paene-ad.