dexonline.ai beta

Caută în definiții

om

substantiv masculin

Definiție AINeverificată

Ființă umană, caracterizată prin gândire, limbaj articulat și viață socială; persoană. Prin extensie: individ cu anumite calități morale, persoană aflată în slujba sau în încrederea cuiva, bărbat ori soț.

Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

Ființă umană; persoană. Cuvântul poate însemna și bărbat, soț sau o persoană cinstită și de încredere.

Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

Om înseamnă, în primul rând, o persoană, o ființă umană. După context, poate însemna și bărbat, soț sau cineva serios, corect ori apropiat de cineva.

Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

Ființa care vorbește, gândește și, ideal, se poartă omenește.

Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

Persoană, individ; după context, și tip de treabă, de încredere, sau pur și simplu bărbatul.

Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

Mai pe largNeverificată

„Om” denumește în primul rând ființa umană, adică persoana ca membru al societății, caracterizată prin gândire, limbaj și capacitatea de a trăi și acționa social. Este sensul de bază și cel mai larg al cuvântului. În multe contexte, „om” poate însemna pur și simplu „persoană”, „cineva” sau „oricine”. De asemenea, poate desemna o persoană matură, o persoană importantă ori, mai specific, un bărbat. Cu forme precum „omul meu”, cuvântul poate avea sensul de „soț”. Prin extensie, termenul se folosește și pentru a caracteriza moral pe cineva: un „om” poate fi o persoană cinstită, corectă, vrednică de încredere. În alte contexte, mai ales când apare cu determinări, poate desemna o persoană aflată în slujba, sub autoritatea sau în cercul de încredere al cuiva.

Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

Definiții(1)

OM, oameni, s.m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat. ✧ Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prietenește. ✧ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții. Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestări obișnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune. ✦ Persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin cinste și corectitudine. ✧ Expr. (A fi) un om (o dată) și jumătate = (a fi) persoană de încredere înzestrată cu însușiri (morale) deosebite. A face (pe cineva) om = a) a educa, a instrui (pe cineva) dezvoltându-i însușirile umane caracteristice; a asigura învățătura cuiva calificându-l într-o profesie; b) a da, a oferi (cuiva) o situație materială sau socială bună. A se face om = a) a se înstări, a se căpătui, a se îmbogăți; b) a se îndrepta. 2. (Cu determinări care indică un raport de dependență) Persoană care se află în slujba cuiva; persoană de încredere. ✧ Expr. (A fi) omul (sau om al) lui Dumnezeu = (a fi) om bun, cinstit, de treabă. (A fi) omul (sau om al) dracului = (a fi) om rău, viclean. 3. Persoană de vază, de seamă. ✦ Persoană matură. 4. Bărbat. ✦ (Determinat de „meu”, „tău” etc.) Soț. ✦ (La vocativ) Apelativ familiar (explicativ, dojenitor etc.) cu care ne adresăm unei persoane (de sex masculin). 5. (La sg.) Persoană oarecare, cineva, oricine. 6. (Art.) Numele popular al constelației boreale Hercule. [Gen.-dat.: omului; voc.: omule] — Din lat. homo.

OM, oameni, s. m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat. * Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prietenește. * Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții. Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestări obișnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune. ** Persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin cinste și corectitudine. * Expr. (A fi) un om (o dată) și jumătate = (a fi) persoană de încredere înzestrată cu însușiri (morale) deosebite. A face (pe cineva) om = a) a educa, a instrui (pe cineva) dezvoltându-i însușirile umane caracteristice; a asigura învățătura cuiva calificându-l într-o profesiune; b) a da, a oferi (cuiva) o situație materială sau socială bună. A se face om = a) a se înstări, a se căpătui, a se îmbogăți; b) a se îndrepta. 2. (Cu determinări care indică un raport de dependență) Persoană care se află în slujba cuiva; persoană de încredere. * Expr. (A fi) omul (sau om al) lui Dumnezeu = (a fi) om bun, cinstit, de treabă. (A fi) omul (sau om al) dracului = (a fi) om rău, viclean. 3. Persoană de vază, de seamă. ** Persoană matură. 4. Bărbat. ** (Determinat de "meu", "tău" etc.) Soț. ** (La vocativ) Apelativ familiar (explicativ, dojenitor etc.) cu care ne adresăm unei persoane (de sex masculin). 5. (La sg.) Persoană oarecare, cineva, oricine. 6. (Art.) Numele popular al constelației boreale Hercule. [Gen.-dat.: omului; voc.: omule] - Din lat. homo.

Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

DEX: Date preluate de pe dexonline.ro