Sări la conținut
    dexonline.aibeta
    Înapoi

    obiect

    substantiv neutru

    Definiție AINeverificată

    Lucru material, distinct, care poate fi perceput sau folosit.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Lucru concret, pe care îl poți vedea sau atinge.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Un obiect e un lucru, de obicei ceva concret, pe care îl vezi, îl ții în mână sau îl folosești.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Un lucru care stă pe undeva, până când cineva îl folosește sau îl mută.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Chestie concretă, ceva pe care îl ai, îl iei sau îl folosești.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    Obiect înseamnă, în sensul cel mai obișnuit, un lucru material, distinct de altele, care poate fi văzut, atins, mutat sau folosit. Poate fi vorba despre ceva foarte simplu, cum ar fi un pix, o cană sau o cheie, dar și despre orice alt lucru concret. Cuvântul se folosește mai ales pentru a desemna un element individual, considerat ca unitate separată. În limbajul curent, „obiect” se referă de regulă la ceva neînsuflețit, cu existență fizică, fără a spune neapărat la ce servește. În funcție de context, termenul poate avea și sensuri mai specializate, dar sensul de bază rămâne acela de lucru concret, material, identificabil separat.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    OBIÉCT, obiecte, s.n. 1. Corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumită întrebuințare. Obiect de inventar = tot ceea ce este sau poate fi inventariat. 2. Element, materie asupra căreia e îndreptată gândirea, activitatea intelectuală a omului. ✧ Loc. adj. și adv. La obiect = (despre discursuri, expuneri etc.) în temă, fără divagații inutile. ✦ (Fil.) Ceea ce există în afara eului, a omului ca ființă activă și conștientă, independent de el și este modificat prin activitatea lui. ✦ Conținutul asupra căruia se îndreaptă cunoașterea; ceea ce este cunoscut. 3. Ceea ce formează materia unei discipline, disciplină de studiu; materie. 4. Scop, țintă, țel; obiectiv. 5. (Gram.; în sintagmele) Obiect direct = complement direct. Obiect indirect = complement indirect. — Din lat. obiectum, germ. Objekt.

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro