Sări la conținut
    Înapoi

    obediență

    substantiv feminin

    Definiție AINeverificată

    Atitudine sau comportament de supunere față de o autoritate, o regulă ori un ordin; ascultare.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Faptul de a asculta și de a te supune unei autorități sau unor reguli.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Obediența înseamnă faci ce ți se cere și respecți autoritatea sau regulile.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Ascultarea dusă la treabă: ți se spune, tu faci.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Obediența e când mergi pe regula altuia și nu ieși din linie.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    Obediența este atitudinea sau comportamentul prin care o persoană se supune unei autorități, respectă reguli ori execută ordinele primite. Ideea centrală este aceea de ascultare și conformare față de cineva sau față de un sistem de norme. Cuvântul poate fi folosit în contexte foarte diferite: în relații ierarhice, în educație, în armată, în viața religioasă sau atunci când se vorbește, mai general, despre disciplină. În funcție de context, obediența poate fi privită pozitiv, ca respect și disciplină, sau negativ, ca supunere excesivă și lipsă de independență. În vorbirea curentă, termenul este apropiat deascultareșisupunere”, dar poate sugera mai clar existența unei autorități în fața căreia cineva se conformează.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    OBEDIÉNȚĂ, obediențe, s.f. Supunere, ascultare. [Pr.: -di-en-] — Din fr. obédience, lat. obedientia.

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro