Sări la conținut
    dexonline.aibeta
    Înapoi

    fura

    verb conjugarea I

    Definiție AINeverificată

    A lua pe nedrept un bun care aparține altcuiva, fără consimțământul acestuia.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A lua ceva ce nu este al tău, fără să ai voie.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A lua ceva de la altcineva fără permisiune, ca și cum ar fi al tău.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A face un obiect să-și schimbe proprietarul fără aprobări oficiale.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A lua ceva pe șest de la altul, fără să te lase omul.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    „A fura” înseamnă a lua un lucru care aparține altei persoane fără drept și fără acordul acesteia, cu intenția de a și-l însuși sau de a-l folosi ca și cum ar fi al tău. Sensul de bază se referă la sustragerea unui bun. Verbul este folosit mai ales când este vorba despre obiecte, bani sau alte lucruri luate pe ascuns ori împotriva voinței proprietarului. În vorbirea curentă, poate apărea și în sens mai larg, pentru situații în care cineva își însușește pe nedrept ceva ce nu i se cuvine. Este un cuvânt cu sens clar negativ și desemnează o faptă considerată nedreaptă și, în multe contexte, ilegală.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    FURÁ, fur, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține altcuiva; a lua ceva fără niciun drept de la cineva, păgubindu-l; a hoți, a jefui, a prăda. ✧ Loc. adj. De furat = care a fost luat prin furt. ✧ Loc. adv. Pe fura­te(le) = prin furt, prin răpire, prin hoție. ✧ Expr. A fura (pe cineva) cu ochiul = a privi pe cineva pe furiș (cu dragoste). A fura (cuiva) o sărutare (sau un sărut) = a săruta pe furiș sau prin surprindere, fără voia persoanei respective. A fura meseria (cuiva) = a-și însuși pe apucate o meserie de la cineva (văzând cum o face și imitându-l). A fura inima (cuiva) = a fermeca, a încânta pe cineva. A fura (cuiva) ochii (sau vederile) = a orbi pe cineva; fig. a fi îndrăgostit. ✦ A răpi pe cineva. ✦ Fig. A lua pe neașteptate, pe nesimțite; a cuprinde. ✧ Expr. A-l fura (pe cineva) somnul = a adormi. A-l fura (pe cineva) gândurile = a cădea pradă gândurilor, a medita îndelung. ✦ Refl. (Neobișnuit) A pleca pe furiș; a fugi. 2. Fig. A fermeca, a vrăji. [Formă gramaticală: (în loc.) furate, furatele] — Lat. furare.

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro