Sări la conținut
    Înapoi

    capântortură

    Definiție AINeverificată

    Persoană cu înfățișare sau purtare foarte ciudată; pocitanie.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Om care arată sau se poartă foarte ciudat.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Un ins sau o făptură care pare tare stranie și cam sucită la chip sau la felul de a fi.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Parcă e făcut(ă) din piese puse împreună pe întuneric.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    O apariție dubioasă, ciudățică rău, de te uiți de două ori.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    Capântorturăeste un cuvânt popular, cu valoare depreciativă, folosit pentru a numi o persoană sau, uneori, o făptură considerată foarte urâtă, deformată ori neobișnuită la înfățișare. Poate sugera și ideea de lucru strâmb, sucit sau nefiresc alcătuit. În vorbirea obișnuită, termenul nu este neutru: exprimă mirare, dispreț sau batjocură față de felul în care arată cineva. Sensul exact poate varia după context, întrepocitanie”, „ciudățenieșiom cu aspect bizar”. Pentru are nuanță populară și jignitoare, cuvântul trebuie înțeles mai ales ca etichetă expresivă, nu ca descriere obiectivă.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(0)

    CAPÂNT'ORTURĂ, capântorturi, s. f. Mică pasăre călătoare, de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește des și cu multă ușurință capul; sucitoare (Jynx torquilla). - Cap^1 + întort "întors" + suf. -ură.{{Corect este capîntortură, deoarece este un cuvânt compus, iar î-ul interior rămâne ca atare în acest caz./471}}