Sări la conținut
    dexonline.aibeta
    Înapoi

    abstinență

    substantiv feminin

    Definiție AINeverificată

    Reținere voluntară de la satisfacerea unor dorințe, plăceri sau nevoi, mai ales de la consumul de alcool ori de la activitate sexuală.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Faptul de a te opri voit de la anumite plăceri sau lucruri dorite, de exemplu alcoolul sau sexul.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Abstinența înseamnă să te abții în mod voit de la ceva ce îți dorești, mai ales de la alcool sau de la relații sexuale.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Când spui conștient „pas” unor pofte care te cheamă.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Ținutul în frâu al poftelor, adică să stai departe, de bunăvoie, de ce te tentează.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    Abstinența este renunțarea sau reținerea voluntară de la anumite plăceri, dorințe ori acte considerate tentante sau obișnuite. Ideea centrală este autocontrolul: persoana alege să nu facă un anumit lucru, deși ar putea sau l-ar dori. Cuvântul este folosit mai ales când se vorbește despre lipsa consumului de alcool, despre reținerea sexuală sau, mai larg, despre evitarea unor excese. În funcție de context, poate avea sens moral, medical, religios sau pur personal. Termenul nu înseamnă simpla lipsă a unui lucru, ci de obicei o abținere conștientă și asumată.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    ABSTINÉNȚĂ, abstinențe, s.f. 1. Faptul de a-și impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc.; abstențiune. 2. (Ec. pol.; în sintagma) Teoria abstinenței = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat. — Din fr. abstinence, lat. abstinentia.

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro