---
word: "tipic"
id: 49921
available: true
part_of_speech: "substantiv neutru"
styles:
  standard: { available: true, validated: false }
  complete: { available: true, validated: false }
  simple: { available: true, validated: false }
  colloquial: { available: true, validated: false }
  humor: { available: true, validated: false }
  slang: { available: true, validated: false }
last_modified: "2026-03-21T10:52:14.122Z"
---

# tipic

*substantiv neutru*

## Standard *(neverificată)*

Care este caracteristic unui tip, unei categorii sau unei situații; reprezentativ, obișnuit.

## Definiție extinsă *(neverificată)*

„Tipic” descrie ceva care este specific, caracteristic sau reprezentativ pentru o anumită persoană, categorie, situație ori perioadă. Se folosește când un lucru arată trăsăturile obișnuite ale acelui tip de realitate.

Cuvântul poate avea sens neutru, când indică pur și simplu ceva reprezentativ, dar și o nuanță ușor expresivă în vorbirea curentă, când subliniază că un comportament sau un fapt era de așteptat. De exemplu, se poate spune despre un gest, o reacție sau o întâmplare că este „tipică” atunci când se repetă des sau se potrivește perfect cu un anumit model.

În uz, „tipic” poate însemna atât „specific”, cât și „obișnuit” sau „caracteristic”, în funcție de context.

## Pe înțelesul tuturor *(neverificată)*

Care arată clar cum este ceva de obicei; specific și obișnuit pentru acel fel de lucru.

## În limbaj comun *(neverificată)*

Ceva tipic e ceva care se potrivește bine cu felul obișnuit de a fi al unei persoane, al unui grup sau al unei situații.

## Cu umor *(neverificată)*

Exact genul de lucru la care te așteptai: clasic pentru cazul ăla.

## Argou *(neverificată)*

Fix cum e de obicei la el, la ei sau în situația aia; nimic surprinzător.