---
word: "substantiv"
id: 26063
available: true
styles:
  standard: { available: true, validated: false }
  complete: { available: true, validated: false }
  simple: { available: true, validated: false }
  colloquial: { available: true, validated: false }
  humor: { available: true, validated: false }
  slang: { available: true, validated: false }
last_modified: "2026-03-20T12:38:44.845Z"
---

# substantiv

## Standard *(neverificată)*

Parte de vorbire care denumește ființe, lucruri, fenomene, locuri, noțiuni sau stări.

## Definiție extinsă *(neverificată)*

Substantivul este partea de vorbire care denumește ființe, obiecte, locuri, fenomene ale naturii, stări, însușiri sau noțiuni. Cu ajutorul lui numim lucruri concrete, cum ar fi „masă” sau „copil”, dar și realități abstracte, cum ar fi „bucurie” sau „adevăr”.

În propoziție, substantivul are un rol central, pentru că arată despre cine sau despre ce este vorba. El poate apărea singur sau împreună cu articole, adjective, numerale și alte cuvinte care îl determină.

În gramatica limbii române, substantivele se disting prin gen, număr și caz și pot avea forme articulate sau nearticulate. Este una dintre cele mai importante clase de cuvinte, fiind folosită pentru a denumi aproape orice realitate din limbaj.

## Pe înțelesul tuturor *(neverificată)*

Cuvânt care dă nume la oameni, animale, obiecte, locuri, idei sau stări.

## În limbaj comun *(neverificată)*

Un substantiv este cuvântul cu care numești ceva sau pe cineva: o persoană, un obiect, un loc ori o idee.

## Cu umor *(neverificată)*

Cuvântul care pune etichetă pe lume: om, casă, ploaie, gând.

## Argou *(neverificată)*

Cuvântul care zice „cum îl cheamă” pe ceva sau pe cineva.