---
word: "progenitură"
id: 34294
available: true
part_of_speech: "substantiv feminin"
styles:
  standard: { available: true, validated: false }
  complete: { available: true, validated: false }
  simple: { available: true, validated: false }
  colloquial: { available: true, validated: false }
  humor: { available: true, validated: false }
  slang: { available: true, validated: false }
last_modified: "2026-03-20T19:03:29.697Z"
---

# progenitură

*substantiv feminin*

## Standard *(neverificată)*

Copil, descendent; urmaș al unei persoane sau al unui cuplu.

## Definiție extinsă *(neverificată)*

„Progenitură” înseamnă copil, fiu, fiică sau, mai larg, descendent al unei persoane ori al unui cuplu. Cuvântul se referă la legătura de filiație și poate fi folosit atât pentru un singur copil, cât și în contexte mai generale despre urmași.

În uzul obișnuit, termenul apare adesea cu o nuanță ușor ironică, glumeață sau distantă, mai ales când este folosit despre copii în vorbirea curentă. Totuși, sensul de bază rămâne acela de urmaș sau copil și nu implică în mod necesar o judecată negativă.

## Pe înțelesul tuturor *(neverificată)*

Copilul cuiva; fiul sau fiica unei persoane.

## În limbaj comun *(neverificată)*

Fel de a spune „copil” sau „urmaș”, uneori cu un ton ușor ironic.

## Cu umor *(neverificată)*

Rezultatul viu și gălăgios al arborelui genealogic.

## Argou *(neverificată)*

Odorasul din familie, adică urmașul apărut în peisaj.