---
word: "obediență"
id: 35615
available: true
part_of_speech: "substantiv feminin"
styles:
  standard: { available: true, validated: false }
  complete: { available: true, validated: false }
  simple: { available: true, validated: false }
  colloquial: { available: true, validated: false }
  humor: { available: true, validated: false }
  slang: { available: true, validated: false }
last_modified: "2026-03-20T16:47:24.828Z"
---

# obediență

*substantiv feminin*

## Standard *(neverificată)*

Atitudine sau comportament de supunere față de o autoritate, o regulă ori un ordin; ascultare.

## Definiție extinsă *(neverificată)*

Obediența este atitudinea sau comportamentul prin care o persoană se supune unei autorități, respectă reguli ori execută ordinele primite. Ideea centrală este aceea de ascultare și conformare față de cineva sau față de un sistem de norme.

Cuvântul poate fi folosit în contexte foarte diferite: în relații ierarhice, în educație, în armată, în viața religioasă sau atunci când se vorbește, mai general, despre disciplină. În funcție de context, obediența poate fi privită pozitiv, ca respect și disciplină, sau negativ, ca supunere excesivă și lipsă de independență.

În vorbirea curentă, termenul este apropiat de „ascultare” și „supunere”, dar poate sugera mai clar existența unei autorități în fața căreia cineva se conformează.

## Pe înțelesul tuturor *(neverificată)*

Faptul de a asculta și de a te supune unei autorități sau unor reguli.

## În limbaj comun *(neverificată)*

Obediența înseamnă să faci ce ți se cere și să respecți autoritatea sau regulile.

## Cu umor *(neverificată)*

Ascultarea dusă la treabă: ți se spune, tu faci.

## Argou *(neverificată)*

Obediența e când mergi pe regula altuia și nu ieși din linie.