---
word: "cu"
id: 37287
available: true
part_of_speech: "prepoziție"
styles:
  standard: { available: true, validated: false }
  complete: { available: true, validated: false }
  simple: { available: true, validated: false }
  colloquial: { available: true, validated: false }
  humor: { available: true, validated: false }
  slang: { available: false, validated: false }
last_modified: "2026-03-20T16:47:37.385Z"
---

# cu

*prepoziție*

## Standard *(neverificată)*

Prepoziție care exprimă însoțirea, asocierea, mijlocul, instrumentul, modul, posesia sau alte raporturi între părți ale enunțului.

## Definiție extinsă *(neverificată)*

„Cu” este o prepoziție foarte frecventă în limba română. Ea leagă un cuvânt de altul și arată, în funcție de context, relații precum însoțirea, asocierea, posesia, modul, instrumentul sau caracteristica.

Se folosește în construcții de tipul „vine cu fratele”, „scrie cu pixul”, „om cu răbdare”, „cafea cu lapte”. Prin urmare, poate indica faptul că ceva este împreună cu altceva, că o acțiune se face printr-un anumit mijloc sau că un obiect ori o persoană are o anumită trăsătură.

Sensul exact nu este fix în mod unic, ci depinde de grupul de cuvinte în care apare. Tocmai de aceea, „cu” este un element gramatical de bază, folosit în foarte multe situații ale vorbirii curente.

## Pe înțelesul tuturor *(neverificată)*

Cuvânt care arată de obicei că ceva este împreună cu altceva sau că se face folosind ceva.

## În limbaj comun *(neverificată)*

Se folosește când spui că cineva ori ceva e împreună cu altcineva, are ceva sau face ceva folosind un anumit lucru.

## Cu umor *(neverificată)*

Micul cuvânt care le pune pe lucruri și pe oameni laolaltă.