---
word: "accent"
id: 266
available: true
part_of_speech: "substantiv ambigen"
styles:
  standard: { available: true, validated: false }
  complete: { available: true, validated: false }
  simple: { available: true, validated: false }
  colloquial: { available: true, validated: false }
  humor: { available: true, validated: false }
  slang: { available: true, validated: false }
last_modified: "2026-03-20T07:15:38.227Z"
---

# accent

*substantiv ambigen*

## Standard *(neverificată)*

Fel particular de pronunțare a unei limbi sau reliefare mai puternică a unei silabe, a unui cuvânt ori a unei idei.

## Definiție extinsă *(neverificată)*

Accentul este un mod particular de pronunțare, recunoscut prin felul în care sună vorbirea unei persoane sau a unei comunități. Cuvântul se folosește adesea când observăm influențe regionale sau străine în felul de a vorbi.

În lingvistică, accentul înseamnă și reliefarea unei silabe dintr-un cuvânt prin rostire mai puternică, mai clară sau cu altă intonație. De asemenea, termenul poate fi folosit mai larg pentru a arăta că se pune o importanță specială pe un cuvânt, pe o idee sau pe un anumit aspect.

Sensul exact se înțelege din context: poate fi vorba despre pronunțare, despre accentul din cuvânt sau despre insistența pusă pe ceva.

## Pe înțelesul tuturor *(neverificată)*

Modul în care cineva pronunță cuvintele sau partea din cuvânt spusă mai apăsat.

## În limbaj comun *(neverificată)*

Accentul e felul în care vorbește cineva ori partea pe care o spune mai tare sau mai clar.

## Cu umor *(neverificată)*

Amprenta sonoră a vorbirii sau locul din cuvânt care primește reflectorul.

## Argou *(neverificată)*

Accentul e șmecheria din vorbire: ori cum sună omul când vorbește, ori ce parte cade mai apăsat.